Dacă grofimea urbană a Sătmarului e specializată (deocamdată) în șantaje, amenințări voalate și cumpărarea tăcerii inclusiv prin combinații cu contracte pe bani publici, la țară s-a ajuns la un alt nivel al acestui Vest Sălbatic specific societăților autocratice.

Urmează o poveste în care prevenim de la bun început potențialele acuzații de șovinism, nu de alta, dar personajele principale au nume cât se poate de maghiare, iar locul în care se desfășoară evenimentele, Cărășeu, este cel mai unguresc sat posibil de pe Valea Someșului.

Sat care aparține de comuna Culciu, cu o populație puțin peste 3.000 de locuitori, majoritatea maghiară, în continuă scădere la recensămintele din ultimele decenii, în ciuda politicii de ”megmorodaș” promovată de grofimea locală și județeană, care își parazitează propria comunitate etnică într-o manieră de care s-ar rușina și baronii locali de Teleorman.

Personajele principale ale poveștii sunt Pandi Istvan, în vârstă de 79 de ani acum, adică Pista bacsi, respectiv Bozso Miklos, un latifundiar și arendaș desprins parcă din nuvelele interbelice, care, prin sistemul dezvăluit recent de Alex Dima în reportajul ”Statul Degeaba” din emisiunea ”România, te iubesc”, a fost angajat ”consilier personal” al primarului comunei Culciu, Kallos Zsolt (fratele secretarului de stat care a rămas în Ministerul Educației, chiar dacă, teoretic, UDMR nu mai e la guvernare n.r.), ca ”să mănâncă și gura lui ceva”. De la statul român.

Oarecum în antiteză cu el, Pista bacsi este arhetipul țăranului universal, rămas dintr-o altă lume, în care munca, cinstea și demnitatea umană nu țineau doar până la ”oferta de nerefuzat” primită de la paraziții etnici.

Cele două lumi au intrat în coliziune, inevitabil, la un moment dat. Iar momentul a fost anul trecut, cam pe vremea asta, când Pista bacsi se întorcea de la muncile câmpului, de pe dărabul lui de pământ retrocedat de ”ăștia” după ce a fost naționalizat de comuniști de la strămoșii săi.

Venea el nyugodtan pe cărare, când s-a întâlnit cu argatul grofilor, care, în deja binecunoscuta ”tradiție” instituită în capitalismul sălbatic de după 90, a pus mâna pe o clădire dintr-o fostă fermă a unei asociații agricole falimentare. Baiul e că acea cărare pe care venea Pista bacsi trecea fix pe terenul de lângă clădirea cumpărată de Dinu Păturică al Ciocoilor Noi și pe care acesta apucase să instaleze o barieră, pur și simplu, chiar dacă terenul este în continuare domeniu public, fiindcă nici el însuși nu a reușit să facă lumină în haosul din documentele care stabilesc statutul juridic al terenului respectiv.

Mai mult, ca să zgândărim și mai mult c…, în eventualitatea în care vreunui parazit bugetar de-acolo îi va trece prin gând să ne apeleze prin telefon după ce va citi acest articol, dezvăluim că pe terenul public din jurul clădirii cumpărate de argatul grofilor s-a amenajat cu câțiva ani în urmă, încă pe vremea fostului primar Domokos Sanyi, un parc frumos din fonduri europene (deja cititorii își cam dau seama care a fost schema ;)) cu panouri din alea fotovoltaice și cu foișor în care se poate prăji grătar la petrecerile la care se cântă Ozosep! Lângă mălai. Iar singura cale de acces către parcul respectiv este peste bariera instalată abuziv de argatul grofilor.

La fel cum tot pe acolo trece și cărarea către pământurile lui Pista bacsi, pe care acesta se încăpățânează să le lucreze chiar și la această vârstă venerabilă și să nu cedeze la presiunile pe care cititorii deja ghicesc că le face în mod obișnuit un arendaș cu puteri depline într-o comunitate plină de bătrâni neputincioși, îndopați cu propagandă naționalistă.

De fapt, tzirkusul a început mai demult, când arendașul s-a apucat să taie, că așa a avut el chef, pomii plantați pe marginea drumului de către Pista bacsi, care ținea minte că pe vremea părinților și bunicilor săi existau astfel de perdele forestiere sau tufișuri pe mejdele care delimitau terenurile vecinilor și care asigurau umbră celor care munceau la seceriș sau la recoltat, în timpul odihnei de la orele amiezii, după prânzul cu pită, slană și ceapă sau sarmale aduse în ulcioare de lut de către femeile din sat. Arendașul a tăiat pomii fiindcă nu putea să treacă de ei cu combina către terenurile sale, iar Pista bacsi s-a opus vehement.

Acesta a fost ghinionul lui Pista bacsi! Argatul l-a prins la colț. Potrivit certificatului medico-legal, în ziua de 29 septembrie 2022, el a suferit ”leziuni traumatice care s-au putut produce prin loviri cu un corp dur” și care necesită între 30 și 35 de zile de îngrijiri medicale.

Bătrânul spune că a fost bătut de sluga grofilor, sluga grofilor spune, evident, că a fost un accident, că bătrânul a căzut singur și, cum la vârsta aia oasele sunt mai ”casabile”, noa, se mai întâmplă…

Șeful de post ”a ținut în el” multă vreme procesul-verbal întocmit după incidentul respectiv, că noa, și el trăiește în satul ăla și nu vrea să aibă probleme, până i s-a explicat că, de fapt, cum ar trebui să funcționeze lucrurile și cam pentru ce își ia el salariul de la statul român.

În prezent, procesul este pe rolul instanțelor de judecată, iar noi, vorba lui Iohannis, ”urmărim cu atenție și îngrijorare” evoluția acestuia. Ca să nu se spună că nu s-a zis! Și chiar s-a scris ;))