Mare noroc pe conducerea trupei ”Mihai Raicu” a Teatrului de Nord că oșenii nu mai reacționează în stilul persiflat în piesa ”Nuntă în Oaș”, pusă în scenă duminică, în premieră națională, chiar pe scena teatrului sătmărean! Nu de alta, dar ”nu-i vedeam bine” ;))

Nefiind prea umblați pe la teatru în ultimii ani, parțial și din cauza calității din ce în ce mai îndoielnice a unor spectacole (fenomen despre care nu doar noi ne dăm cu părerea, ci și unii artiști mai ”vechi” de la instituția respectivă), nu am fost spectatori la premiera de duminică, dar ne-am făcut o idee din filmările postate pe Internet de către colegii din presa locală.

Nu ne considerăm nici critici de artă pentru a acorda calificative într-un domeniu la care nu ne pricepem și nu avem nici un băț înfipt undeva, care ne-ar face imuni la autoironie (ba mai mult, nu avem nici sânge de oșan ;)), dar din ce am văzut în înregistrările care circulă în ultimele zile în spațiul public virtual, spectacolul pare a fi un kitsch care aduce aminte mai degrabă de emisiuni de trash-TV gen ”Bravo, ai stil”.

A fost de ajuns să vedem o singură secvență, desprinsă total de realitatea pe care intenționează să o ironizeze ”fin” autoarea textului transpus în scenă, actrița Anca Munteanu, ca să ne dăm seama că, probabil din cauza faptului că a crescut în altă regiune a țării, nu a înțeles nimic din conceptul de ”fală” oșenească: personajul unei oșence bătrâne, cu un joc prea ”teatral” și prea grotesc, le prezintă, la un moment dat, celorlalte personaje de pe scenă, un telefon mobil despre care spune că e ”aifonu vechi primit de la popa nost”, învelit într-o pungă, care vrea să fie un fel de husă improvizată.

Noa (ca să folosim un cuvânt de care se abuzează în întregul spectacol, în încercarea foarte prost reușită de a amesteca regionalisme cu expresii din limbajul uzual cotidian), cine a fost vreodată în Oaș știe că așa ceva nu se poate întâmpla acolo niciodată. Poate în zona de baștină a domnișoarei dramaturg, dar în nici un caz în Țara Oașului!

Fără a nega posibilitatea ca spectacolul să fi scos la iveală unele aspecte ale vieții specifice comunității oșenilor, surprinse cu umor și o doză sănătoasă de ironie, considerăm că, totuși, conducerea unei instituții de cultură finanțată din bani publici, aflată în administrarea Primăriei Satu Mare, ar putea fi mai atentă la alegerea ”premierelor pe țară”, mai ales în asemenea situații care pot naște controverse.

Publicăm, în continuare, opinia unui oșan adevărat, poetul Ioan Belbe, fost primar al comunei Turț și actual consilier județean:

Sper și cred că a fost un ”accident cultural” la Teatrul de Nord Satu Mare!

În calitate de Oșan născut și trăitor în frumosul plai românesc al Țării Oașului, am fost mâhnit și indignat de relatarea din presa sătmăreană despre piesa ”Nuntă în Oaș” pusă în scenă la Teatrul de Nord Satu Mare, scrisă de actrița Anca Munteanu, iar mesajul acesteia este în total dezacord cu realitatea acestui eveniment de suflet al oșenilor și nu numai, spun aceasta pentru că am participat la sute de nunți în Țara Oașului, iar în anul 1995 împreună cu Ansamblul folcloric ”Țara Oașului” cu Maria Petca Poptean, frații Zele, Greta Zoicaș, Pop Iacob din Bixad, Dumitru Fărcaș și mulți alții, la Festivalul de folclor din Alicante (Spania) am prezentat un obicei de ”Nuntă în Oaș”, moment primit cu multe aplauze de spectatorii și personalitățile oficiale, în frunte cu Regele Spaniei.

Nu pot să spun că ”există pădure fără uscături”, dar consider că instituțiile de cultură plătite din bani publici (inclusiv ai contribuabililor oșeni) trebuie să promoveze valoarea și frumosul.

Mi-am propus să vizionez această piesă, dacă se va mai juca, pentru a putea fi mai obiectiv în afirmații, sunt împotriva cenzurii de orice fel...

Nu scriam aceste gânduri dacă nu eram sunat de un Oșan drag mie, care mi-a spus că aproximativ două ore s-a simțit umilit în sala Teatrului de Nord. Cred că față de acest spectator, care și-a plătit biletul, conducerea acestei instituții ar trebui să-și ceară scuze și, implicit, tuturor oșenilor care nu se regăsesc în această piesă neinspirată.

P.S. O invit cu mare drag pe doamna sau domnișoara actriță scriitoare să vină în Țara Oașului, să descopere cu adevărat sufletul oșanului...