Unul dintre cei care nu s-a mulțumit să urmărească doar la televizor situația din Ucraina sau să comenteze pe Facebook ori la vreo tribună oficială este europarlamentarul Daniel Buda, cel care reprezintă regiunea noastră a Transilvaniei la Bruxelles.

El a organizat un convoi umanitar cu donațiile adunate cu sprijinul colegilor săi din PNL Cluj și, însoțit de deputatul PNL de Satu Mare, Adrian Cozma, a trecut granița în Ucraina, până la centrul regional de colectare și distribuire a ajutoarelor internaționale de la Vinogradov. Relatarea sa de la fața locului este tulburătoare și prezintă o realitate pe care nici un comentac de pe Facebook nu și-ar dori s-o trăiască.

13 Martie, o zi care cu siguranța nu va fi uitată! A fost ziua în care trebuia sa trec dincolo de statisticile seci sau dincolo de ecranele televizoarelor ori mediul online. Trebuia sa văd!

Și așa am trecut azi în Ucraina pe la Halmeu, pentru a fi acolo unde se scrie o parte a istoriei. Acolo unde poți vorbi cu oamenii dezrădăcinați de locurile natale, dar și cu cei care “încă“ sunt la ei acasă. Era nevoie de asta pentru că suferința e greu de perceput de la distanță, iar deciziile trebuie mereu ancorate în realitățile indiscutabile ale momentului.

Împreună cu Adrian Cozma, deputatul PNL de Satu Mare si președintele organizației județene, am trecut vama pe la Halmeu. Daniel Starr din California, împreună cu alți prieteni, a fost unul dintre sponsorii cu greutate care a contribuit la susținerea materială a transportului umanitar.

Am ajuns în vamă, unde am vizitat corturile voluntarilor din zonă. Lumea zâmbitoare, atât cât putea fi, și dornică să ajute. Tocmai trecuse un autocar cu 30 de copii spre Târgu Mureș și totul decursese atât cât se putea de bine. Erau de toate in corturi: mâncare, dulciuri, jucării.

Tristă priveliștea, gândindu-te la vremurile în care trăim, și totuși te bucurai când vedeai atâta solidaritate din partea semenilor! Punctul vamal era atent coordonat de comandantul Babis, un om și jumătate, care a gestionat un flux de 2.500 de persoane pe zi, într-un spațiu destul de strâmt. Acum era destul de liniște.

Trecem la zona ucraineană, unde știam că avem ceva de așteptat. Nu a trecut mult timp și vedem ceea ce știam că există, dar nu văzusem in realitate. Bunica cu fiica, 2 nepoțele și …două plase mari de rafie. Atât le rămăsese după o viață întreagă!

Începi să conștientizezi că nu-i de glumă. Mai încolo vezi o altă “jumătate” de familie în aceeași formulă: mama, bunica, nepoți trecând pe jos spre o direcție necunoscută.

Trecem de tabla cu Ucraina, facem o poză mai mult să ne convingem pe noi că ne ducem cu adevărat într-o țară aflată în război, de unde mulți pleacă. Din fericire vedem că sunt multe mașini cu ajutoare umanitare care merg încolo. Numai că și Ucraina e mare...

Ajungem în orașul de destinație Vinogradov, iar primul popas îl facem la biroul celor două deputate din partidul lui Zelenskiy, care coordonează zona.

Discutăm mult despre condițiile actuale, cauze, efecte, soluții. Uciderea civililor și mai ales a copiilor e mereu adusă în discuție de cele două doamne deputat, Anastasia Radina și Roksolana Pidlasa.  

În același timp sosește directorul unui centru de refugiați care tocmai comunicase că azi au reușit să asigure celor 250 de persoane adulte doar masa de prânz. Copiii au avut trei mese, dar nu se știe pentru cât timp vor mai avea.

Suntem conduși la internat, unde directorul, văzând ce am transportat, s-a bucurat de parcă era mâncarea pentru familia lui!

Stăm de vorbă cu o mamă și două fete. Sunt din Kiev și nu vor să plece nicăieri. Spun că rămân aici și vor vedea ce vor face în continuare.

În alte camere copiii care pană mai ieri se jucau în curtea școlii, azi dărâmată de bombele rusești, încearcă sa uite de coșmarul zilelor trecute.

Consternarea, neputința sau disperare se citește pe fața tuturor. Suntem duși într-o sală unde spun că au mai rămas ultimele 50 de locuri.

Ajuns aici, privind imensitatea de saltele, te ia cu friguri, gândindu-te că poate mâine, în acest loc oamenii se vor călca pe picioare.

Ne despărțim de gazdele noastre cu inima strânsă, gâtuiți de emoție, privind neputincioși cum îi lăsăm parcă să își ducă crucea. Doar că noi toți trebuie să fim solidari cu ei!

Războiul din Ucraina nu este doar despre ei! Este războiul nostru, al tuturor, deoarece este vorba de valorile noastre călcate în picioare de Putin, care trecând peste Ucraina, cu siguranță nu se va opri...