Aniversarea celor 104 ani care au trecut de la intrarea Armatei Române în orașul Satu Mare și eliberarea acestuia de sub regimul bolșevic maghiar a fost marcată prin adâncirea enclavizării etnice subtile, dar care se petrece chiar sub ochii noștri deja la nivelul oficialităților locale și județene.

Dacă la manifestările de săptămâna trecută de la dezvelirea statuii lui Kolcsey Ferenc de la Carei, care s-a lăsat cu incidente naționaliste, am remarcat absența totală a reprezentanților de etnie română ai statului român, de data aceasta a fost rândul reprezentanților UDMR să lipsească de la evenimentul ce s-a desfășurat miercuri la Monumentul Eroului Necunoscut din Centrul Vechi al Sătmarului.

În Piața Libertății au apărut doar reprezentanții partidelor și diferitelor organizații ”românești”, iar Primăria și Consiliul Județean au fost reprezentate doar la nivel de viceprimari, respectiv vicepreședinți, că ei sunt ”românii” din conducere.

După un scurt Te-Deum și discursul prefectului Radu Roca, aceștia au depus coroane de flori la soclul statuii ce reprezintă un soldat român ce își dezbracă mantaua pentru a se odihni odată ajuns la hotarele țării, apoi a avut loc tradiționala defilare militară.

Pentru a înțelege mai bine contextul istoric, prezentăm un scurt rezumat al evenimentelor care au ocazionat aniversarea de azi:

Deoarece teritoriul judeţului Satu Mare a rămas după 1 Decembrie 1918 în afara liniei demarcaţionale provizorii, stabilite în urma înţelegerii dintre Guvernul român şi puterile Antantei, autorităţile civile şi militare maghiare au încercat să păstreze controlul asupra zonei, în ciuda deciziei unanime de unire a populaţiei româneşti, a hotărârilor luate de consiliile şi gărzile naţionale române, a participanţilor la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia şi, în general, a fruntaşilor mişcării naţionale din această parte a ţării.

În acest context, campania armatei române pentru eliberarea județului Satu Mare a început la 16 aprilie 1919, la Hodod purtându-se lupte înverșunate,întreg județul fiind eliberat la data de 20 aprilie.

În orașul Satu Mare, la 19 aprilie 1919, chiar în Sâmbăta de Paști, avocatul dr. Ilie Carol Barbul - cel care a condus delegația de sătmăreni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia – a plecat să întâmpine Armata Română eliberatoare, purtând în mână un steag alb. Pe podul de peste Someş s-a întâlnit cu prima patrulă a Diviziei a II-a Cavalerie, aflată sub comanda col. Ressel, care venea dinspre localitatea Doba, însoțit de ofițeri români. Aceștia au pregătit intrarea Armatei Române în orașul Satu Mare, sub conducerea generalului Lascăr Davidoglu, fiind primiți chiar în fața hotelului Pannonia, rebotezat ulterior Dacia.

Ofensiva română a continuat în vara anului 1919 până la eliberarea Budapestei de sub regimul bolșevic condus de Béla Kun.

Ironia istoriei face ca atât poetul Kolcsey Ferenc, cât și revoluționarul bolșevic Kun Bela să fie fii ai ținuturilor sătmărene, primul fiind născut la Săuca, iar celălalt în satul Lelei din comuna Hodod de azi. Unul are statuie la Carei, dar pe al doilea nu și-l mai asumă nimeni ;)) Iar coroane de flori la statuia ostașului care a scăpat Sătmarul de regimul său au depus numai unii :))))))