În baza culpabilităţii colective (din cauza apartenenţei lor pe linie etnică la naţiunea care a declanşat războiul), aceştia au fost deportaţi în lagăre de muncă din zonele miniere şi industriale ale Rusiei, pentru a contribui la reconstrucţia economiei sovietice devastate de război.

Astfel, de pe teritoriul judeţului Satu Mare au fost deportaţi peste 5.000 de şvabi, practic întregul tineret al comunităţilor din zona Careiului şi din alte localităţi cu populaţie germană. Majoritatea lor au ajuns în minele din regiunea Doneţk (actuala Ucraina), iar după ce au îndurat condiţii inumane de viaţă, muncă până la epuizarea finală, răzbunări arbitrare şi boli oribile, unul din cinci oameni nu s-a mai întors niciodată acasă. Cei care au reuşit să scape din iad şi au ajuns în satele lor după cinci ani de chinuri groaznice au rămas marcaţi pentru toată viaţa de grozăviile prin care au trecut şi au fost nevoiţi să păstreze tăcerea aproape toată viaţa lor, până la căderea comunismului.

Abia după Revoluţie au început să organizeze manifestări de comemorare a prietenilor care-şi dorm somnul de veci în pământ străin, iar la evenimentul de la sfârşitul săptămânii trecute de la Tiream au fost prezenţi, alături de supravieţuitorii gulagului sovietic, un mare număr de delegaţi ai tuturor localităţilor şvăbeşti din judeţ, dar şi de peste graniţă, de la Merk şi Vallaj, precum şi oficialităţi locale şi judeţene, reprezentanţi ai Forumului Democrat German, dar şi ai Comunităţii Evreilor din Satu Mare, care au făcut astfel un gest emoţionant de solidaritate cu „duşmanii” cu care au împărtăşit aceeaşi soartă.

După slujba religioasă oficiată de episcopul romano-catolic Eugen Schonberger, participanţii la manifestare au depus coroane de flori la mormintele deportaţilor din cimitirul satului. Dintre oficialităţile care au adus un omagiu martirilor i-am remarcat pe preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Judeţean, Csehi Arpad, respectiv Adrian Ştef, precum şi pe subprefectul Pataki Csaba.

După ceremonia oficială, toţi participanţii au fost invitaţi de primarul Fezer Gabor la un pranz la Căminul Cultural, unde ultimii supravieţuitori deportărilor, ajunşi acum la vârsta senectuţii, au avut ocazia să depene amintiri, în timp ce copiii de la şcoala din sat prezentau dansuri populare şvăbeşti. Fiindcă există viitor.